- Ai stâns în jurul tău un public imens care îți împărtășește emoțiile și trările. Cine este Anna Tyboleyn, de fapt, și ce ar trebui să știe lumea despre tine?
Anna Tyboleyn este doar o femeie. Cred că nu ma diferențiez cu nimic de alte suflete, doar că eu am ales să îmi verbalizez trăirile. Să fiu onestă cu mine însămi și să îmi dezgolesc sufletul prin intermediul artei.
- Care a fost prima ta întâlnire cu scrisul?
Totul a început pe wattpad în 2015. Tocmai mă mutasem în Germania și îmi era foarte greu să mă integrez aici, de aceea am căutat refugiu în lectură. Inevitabilul s-a produs, din dragostea pentru cărți, s-a născut și dragostea pentru scris. Acolo am postat prima mea carte „Înotând în oceanul ochilor tăi», care este acum doar o ciornă.
- Nu este niciun secret faptul că seria “Drumul înapoi spre mine” publicată la editura Royal Ink Books este inspirată din viața reală. Povestește-ne puțin despre decizia de a-ți împărtăși povestea și cum credeai că va fi percepută de către cititori?
Prima iubire a fost de fapt și prima lecție dureroasă de viață. M-am simțit teribil de singură și neînțeleasă, iar gândul că și alte femei ar avea sentimente similare m-a motivat să risc și să scriu despre mine, despre el, despre noi. A durut enorm să povestesc onest despre eșecul meu, însă datorită acelei dureri eu și alte zeci de femei s-au vindecat într-un final.
- Care sunt punctele forte ale celor două volume “Drumul înapoi” și “Spre mine”? De ce este o serie pe care cititorii ar trebui să o adauge pe lista de lecturi?
Cred că seria « Drumul înapoi » și « Spre mine» este un ghid în dragoste. Să fi citit o asemenea carte poate că eram mai atentă la unele semne evidente. Nu este o operă de artă, nu pot să spun că este cea mai bună lucrare a mea, însă acolo vei găsi onestitate, vei găsi oameni reali, plin de vicii, dar atât de dornici de iubire. Cred că și melodiile pe care le-am inclus în play list ar putea să te ajute să te vindeci. Este o carte terapie.
- Ai un capitol / fragment preferat în cele două cărți și dacă da, care este acela?
Partea mea preferată din carte este scrisoarea de la finalul primului volum. Fostul meu iubit a refuzat cu vehemență să o citească, însă eu am scris-o cu lacrimi în ochi. A fost atât de eliberator să îi spun chiar și în acel mod groaznic, cât de mult l-am iubit și cât de mult îmi doresc să NU mă uite.
- Care este viziunea ta asupra iertării și în ce măsură crezi că se poate confunda cu acceptarea?
Iertarea este de fapt și cheia spre vindecare. Eu l-am iertat pe el, însă rana mea încă era deschisă. Nu a fost vorba despre el, despre relația noastră, ci despre mine și eșecul meu. Trebuie să te ierți pe tine, drag cititor. Să te accepți în toate culorile. Fără iertare, nu există acceptare, iar dacă nu te iubești și nu te accepți, de ce ai avea pretenția să te iubească și altcineva?
- Cărțile tale pot fi încadrate și în sfera lecturilor pentru “dezvoltare personală”. Ești pasionată de acest subiect?
Sunt pasionată de romanele de dragoste, însă am observat ca în viața reală este mai mult vorba de jocuri psihologice, de tot felul de manipulări, de aceea am început să mă documentez și eu. Aș putea spune că am pus accent pe dezvoltare personală, pe evoluție, fiindcă îmi doresc ca femeile să fie în siguranță. Dragostea de sine este fundamentul pentru alte iubiri, iar aceasta va fi misiunea mea în viitoarele mele proiecte.
- Ce te motivează să scrii și, totodată, să citești?
Muzica și ceea ce observ în jurul meu, chiar și cuplurile de bătrânei dintr-un parc pot fi inspirație pentru mine. Încerc să mă inspir și din propriile sentimente, însă foarte rar reușesc să mă atașez de cineva. Cred că dacă m-aș îndrăgosti, aș iubi atât de frumos prin scris.
- Care sunt planurile de viitor ale autoarei Anna Tyboleyn?
Anul acesta o să îmi adun toate fragmentele din ciorne și o să lansez o carte cu citate și texte scrise sub împăcatul unor emoții puternice. O idee mai riscantă ar fi să Menționez sub fiecare fragment cine m-a inspirat să îl scriu. Apoi urmează cartea « Orgolii» pe care sper să o lansez până vara.